- bătrânime
- BĂTRÂNÍME s.f. Mulţime de bătrâni; bătrânet, bătrâneţe. – Bătrân + suf. -ime.Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX '98Bătrânime ≠ tinerimeTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeBĂTRÂNÍME s. bătrânet, (rar) bătrâneţe. (Era toată bătrânime acolo.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebătrâníme s. f. (sil. -trâ-), g.-d. art. bătrânímiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.