bărătuit

bărătuí (-uésc, -it), vb. – A cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – var. bărăta, bărătăi, bărăţi. sb. baratati "a tîrgui", din it. barattare "a face schimb" (DAR; Iordan, BF, II, 55). Candrea, GS, VI, 321, presupune ca etimon lat. balatrare, cf. sp. baladrar, port. bradar (Corominas, I, 372), însă această ipoteză pare puţin convingătoare.

Trimis de blaurb, 13.11.2008. Sursa: DER