- bălătruc
- bălătrúc s.n. (reg.) piatră rotundă de pisat sarea.Trimis de blaurb, 22.03.2006. Sursa: DARbălătrúc (-curi), s.n. – Piuliţă de pisat sare. Origine necunoscută. Folosit numai în Trans. de Nord-Vest.Trimis de blaurb, 29.07.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.