abluţiune

abluţiúne s. f. 1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare. 2. (fam.) îmbăiere prin duş. 3. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime. (< fr. ablution, lat. ablutio)

Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN



ABLUŢIÚNE, abluţiuni, s.f. 1. Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii pentru purificare. 2. Spălare sau îmbăiere cu ajutorul duşului. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis.

Trimis de ana_zecheru, 12.07.2002. Sursa: DEX '98



abluţiúne s. f. (sil. -blu-ţi-u-), g.-d. art. abluţiúnii; pl. abluţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ABLUŢIÚN//E abluţiunei f. 1) Spălare a corpului (în scop de purificare) prescrisă de unele religii orientale. 2) Spălare cu duşul. [Sil. -blu-ţi-u-] /<lat. ablutio, abluţiuneonis, fr. ablution

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ABLUŢIÚNE s.f. 1. Spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale, pentru purificare. ♦ Îmbăiere prin duş. 2. Eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime în rocile de pe fundul bazinelor marine şi oceanice. [var. ablúţie s.f. / cf. fr. ablution, lat. ablutio].

Trimis de LauraGellner, 07.10.2004. Sursa: DN