băcuiaţă

BĂCUIÁŢĂ, băcuieţe, s.f. (reg.) Faţă de pernă folosită ca desagă. [pr.: -cu-ia-] – et. nec.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



băcuiáţă s. f. (sil. -cu-ia-), g.-d. art. băcuiéţei; pl. băcuiéţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic