- adjunct
- ADJÚNCT, -Ă, adjuncţi, -te, adj. Care face parte din conducerea unei instituţii, a unei întreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora, având funcţia imediat subordonată titularului. ♢ (Substantivat) Adjunctul directorului. – Din germ. Adjunkt, lat. adjunctus.Trimis de ana_zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX '98ADJÚNCT s. v. secund.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeadjúnct adj. m., s. m., pl. adjúncţi; f. sg. adjúnctă (sil. -junc-), pl. adjúncteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficADJÚNC//T adjuncttă (adjunctţi, adjunctte) şi substantival Care are funcţia imediat subordonată conducătorului unei instituţii. Director adjunct. /<lat. adjunctusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXADJUNCT, -Ă adj. (adesea s.m.) Cu funcţie imediat subordonată unui şef, unui conducător de instituţie etc. [var. adiunct, -ă adj. / < lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint].Trimis de LauraGellner, 15.10.2004. Sursa: DNadjúnct (adjúnctă), adj. – Care face parte din conducerea unei instituţii, avînd funcţia imediat subordonată titularului. < lat. adiunctum (sec. XIX). În Bucov. s-a pronunţat o vreme adiunct, sub influenţa pronunţării germ.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERADJÚNCT, -Ă s. m. f., adj. (persoană) cu funcţie imediat subordonată unui conducător de instituţie etc. (< germ. Adjunkt, lat. adiunctus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.