- butuşel
- BUTUŞÉL, butuşéi, s.m. (var., Transilv. de n.) Botuş.Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
botuş — BOTÚŞ, botúşi, s.m. Încălţăminte, pantof; botoş2. (cf. magh. botos, bulg. botus < fr. botte) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER botúş ( şi), s.m. – Încălţăminte, pantof. – var. (Trans. de Nord) botiş, botuşel, butuşel. Mag. botos papuci … Dicționar Român