- bute
- BÚTE, buţi, s.f. 1. Butoi. ♦ Conţinutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranţă întrebuinţate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susţinere a eşafodului unui tunel în construcţie. 4. (reg.) Butucul roţii. [var.: (reg.) bútie, butii, s.f.] – lat. buttis.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BÚTE s. v. butoi, butuc, cotor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebúte s. f., art. bútea, g.-d. art. búţii; pl. buţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBÚTE buţi f. 1) rar Vas de mare capacitate, cu capetele mai înguste decât mijlocul, făcut din doage cercuite şi folosit pentru păstrarea diferitelor lichide, în special a vinului. ♢ A lega (pe cineva) bute a lega strâns, încât să nu poată face nici o mişcare; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobză; a lega fedeleş. A se face bute (de mâncare) a mânca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mâncare. 2) Conţinutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. Stâlp care susţine tavanul unui tunel în construcţie. 4) Rezervor de combustibil la lămpile speciale, folosite în mine. [G.-D. buţii] /<lat. buttisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbúte (búţi), s.f. – 1. Butoi. – 2. Butucul roţii. – 3. Tub, ţeavă. – 4. Pană de pasăre. var. butie. Mr. bute, megl. buti. lat. bŭttem (Meyer, alb. St., IV, 29; Puşcariu 241; REW 1427; Candrea-Dens., 202, DAR); cf. ngr. βοῦτα, alb. bute (Meyer 56), it. botte, prov., sp., port. bota, fr., cat. bote. Nu se vede necesitatea ipotezei indo-europene sugerată de Lahovary 319. Der. butar, s.m. (dogar); butărie, s.f. (dogărie); butelnic, s.n. (burghiu); butoi, s.n.(vas de lemn din doage); butlan, s.n. (butoi); butloagă, s.f. (butoi). Din rom. provine mag. butoj(ka).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.