- butac
- BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Despre unele animale) Cu coarne scurte şi groase. – cf. magh. b u t a.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98butác adj. m., pl. butáci; f. sg. butácă, pl. butáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBUTÁ//C butaccă (butacci, butacce) pop. 1) şi substantival (despre animale cornute) Care are coarne scurte şi groase. 2) fig. fam. (despre persoane) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; greu de cap; neghiob; netot; nătâng; nătărău; năuc; nerod; prost; tâmp; tont. /<ung. butaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.