- bungust
- BUN-GÚST s. distincţie, eleganţă, rafinament, (livr. şi fam.) şic. (Îmbrăcat cu bungust.)Trimis de siveco, 09.09.2006. Sursa: Sinonimebun-gúst s. n., art. búnul-gúst, g.-d. art. búnului-gústTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbun-gúst (simţ estetic) s. n., art. búnul-gúst (dar: bunul său gust), g.-d. art. búnului-gústTrimis de Laura-ana, 07.06.2007. Sursa: DOOM 2*bun gúst (gust bun) adj. + s. n. (sarmalele au un bungust de afumătură)Trimis de Laura-ana, 07.06.2007. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.