- buncăr
- BÚNCĂR, buncăre, s.n. 1. Construcţie alcătuită dintr-un recipient de oţel, de beton etc. şi un schelet de susţinere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare. 2. Cutie metalică destinată depozitării pieselor la maşinile-unelte în vederea prelucrării lor. 3. Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni). 4. Mic adăpost blindat; cazemată. – Din germ. Bunker. cf. rus. b u n k e r.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98BÚNCĂR s.n. 1. Siloz în care se înmagazinează cărbuni, minereuri etc. ♦ Depozit de combustibil pe o navă; (p. ext.) combustibilul navei. 2. Pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor. 3. (mil.) (Mic) adăpost blindat. [pl. -re, var. buncher s.n. / < germ. Bunker, cf. engl. bunker].Trimis de LauraGellner, 23.11.2004. Sursa: DNBÚNCĂR s. n. 1. siloz în care se înmagazinează cărbuni, minereuri etc. ♢ compartiment în care se înmagazinează combustibilul, pe o navă. 2. pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor. 3. adăpost blindat, cazemată. (< germ. Bunker)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.