budăi

BUDẮI, budăie, s.n. (reg.) 1. Vas din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se ţin băuturi etc. 2. Trunchi scobit, întrebuinţat ca ghizd la fântână. – Din magh. bödön.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



budăi s. n., pl. budăie

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BUDẮ//I budăiie n. pop. 1) Vas de dimensiuni reduse, din doage, având forma unui con tăiat la vârf şi folosit pentru păstrarea diferitelor băuturi sau pentru transportul bucatelor în câmp. 2) Uluc de fântână, făcut dintr-un trunchi de copac scobit. /<ung. bödöny

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



budắi (-áie), s.n. – 1. Butoi, vas din doage. – 2. Şanţ, canal de scurgere din lemn. – var. budîi(e), budău, budîu, budae, buda(ş)că, budălău, budereu. Mag. bödöny "butoi" (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budălău, s.n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci, budihală, buduhală, buduhaie, buduhoi, etc.), s.m. (sperietoare, monstru); buduroi, s.m. (butoiaş, burduf). rom. budalău, a ajuns în mag. (dialectal) în forma bödölö (Tamás, Magyar Nyelvör, XXIX, 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creaţii expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).

Trimis de blaurb, 12.11.2006. Sursa: DER