- bucolic
- BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s.f. 1. adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la ţară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. s.f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BUCÓLIC adj. câmpenesc, idilic, pastoral, păstoresc. (Poem bucolic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebucólic adj. m., pl. bucólici; f. sg. bucólică, pl. bucóliceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBUCÓLI//C bucoliccă (bucolicci, bucolicce) Care ţine de viaţa de la ţară; caracteristic vieţii de la ţară; câmpenesc; rustic; pastoral. Peisaj bucolic. Poezie bucoliccă. /<fr. bucolique, lat. bucolicaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBUCÓLIC, -Ă adj. Referitor la viaţa (idealizată) de la ţară; idilic, pastoral, câmpenesc. [< fr. bucolique, lat. bucolicus, cf. gr. boukolikos < boukolein – a paşte boii].Trimis de LauraGellner, 12.03.2006. Sursa: DNBUCÓLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la viaţa de la ţară; idilic, pastoral. 2. (despre cezură) care se găseşte după al patrulea picior într-un hexametru. II. s. f. mic poem pastoral; eglogă, idilă. (< fr. bucolique, lat. bucolicus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.