bucmea

bucmeá s.f. (înv.) găitănaş, şnur cusut ca chenar, ornament la haine ţărăneşti.

Trimis de blaurb, 24.03.2006. Sursa: DAR



bucmeá (-éle), s.f. – Şiret, laţ. tc. bökme (Şeineanu, II, 60), înv.

Trimis de blaurb, 12.11.2006. Sursa: DER