brînduşe

brîndúşe (-şe), s.f. 1. Plantă, floarea-brumei (Colchicum autumnale). – 2. Varietăţi de şofran (Crocus aureus sau heuffelianus sau reticulatus). Origine necunoscută. Este pus în legătură cu sb. brnduša, brenduška "şofran", dalm. brndjuška "şofran", rut. brenduška, brandjuši, pe care Vittorio Bertoldi, Un ribelle nel regno de’ fiori, i nomi romanzi del Colchicum autumnale, Ginebra 1923, p. 61, îl pune în legătură cu numele date în sl. vacii, şi pe care DAR şi Scriban le propun ca etimoane ale rom. Totuşi, cuvintele par străine de atmosfera lingvistică sl., şi ar putea proveni din rom. (Candrea, Elementele, 406; Giuglea, Dacor., III, 567-73). Căutîndu-le alte explicaţii, Philippide, Principii, propune un lat. *brundusia; Giuglea, Dacor., III, 567, derivă cuvîntul de la o rădăcină autohtonă *brend- "umflat", iar Puşcariu, Lr., 176, probabil influenţat de ipoteza anterioară, îl consideră cuvînt autohton. Este posibil să existe o legătură între brînduşe şi brînză, dar nu este uşor de lămurit, în stadiul actual al cercetării.

Trimis de blaurb, 01.08.2008. Sursa: DER