- brâuleţ
- BRÂULÉŢ, brâuleţe, s.n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâuşor, brânişor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu. [pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleţ.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BRÂULÉŢ s. 1. brâuşor, (pop.) brânişor. (Un brâuleţ strâns pe talie.) 2. brâu. (A dansat un brâuleţ.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebrâuléţ s. n. (sil. brâ-u-), pl. brâuléţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.