- brumă
- BRÚMĂ, brume, s.f. 1. Cristale de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziţie) prin îngheţarea vaporilor de apă din atmosferă şi care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (pop.) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. fig. Cantitate mică de... – lat. bruma.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BRÚMĂ s. 1. (MET.) (rar) promoroacă, (Olt., Ban. şi Bucov.) chidă. (S-a lăsat brumă peste câmpii.) 2. v. pruină. 3. (prin Mold.) promoroacă. (brumă formată pe vas de o băutură rece.)Trimis de siveco, 28.08.2006. Sursa: SinonimeBRÚMĂ s. v. chiciură, promoroacă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebrúmă s. f., g.-d. art. brúmei; pl. brúmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBRÚM//Ă brumăe f. Strat subţire care se depune pe pământ, pe plante şi pe alte obiecte din natură, constând din cristale mici de zăpadă formate în nopţile reci (de toamnă) prin îngheţarea vaporilor de apă din atmosferă. ♢ Bătut de brumă a) îngheţat în urma brumei; b) albit; încărunţit. 2) Strat fin alburiu care acoperă unele fructe sau unele plante. 3) fig. Cantitate mică (de ceva); pic. brumă de învăţătură. [G.-D. brumei] /<lat. brumaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbrúmă (brúme), s.f. – 1. Chiciură, promoroacă. – 2. Strat fin strălucitor care acoperă unele fructe proaspete, cînd sînt gata coapte. – 3. (În expresia ce bruma) Nimic, cantitate neînsemnată, mică. – Mr., megl. brumă. lat. brūma "timp de iarnă" (Diez, Gramm., I, 91; Puşcariu 224; REW 1335; Candrea-Dens., 185; DAR); cf. alb. brumë "chiciură" (Meyer 49), fr. brume, cat. broma, prov., sp., port. bruma; în general în rom. cu sensul de "ceaţă". Der. bruma, vb. (a acoperi cu chiciură); brumar, s.m. (brumar mic, octombrie; brumar mare, noiembrie); brumărel, adj. (cenuşiu); brumărel, s.m. (octombrie); brumărele, s.f. pl. (plantă ornamentală, Phlox paniculata); brumăriu, adj. (cenuşiu; varietate de struguri); brumat, adj. (acoperit cu chiciură; cenuşiu; prost dispus); brumatic, adj. (friguros); brumos, adj. (rece, acoperit cu brumă fină, ceţos); îmbruma, vb. (a acoperi cu chiciură).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.