ţârâitură

ţârâitură
ŢÂRÂITÚRĂ, ţârâituri, s.f. Ţârâit2. [pr.: -râ-i-. – var.: ţârcâitúră s.f.] – Ţârâi2 + suf. -tură.
Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX '98

ţârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. ţârâitúrii; pl. ţârâitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • târâitură — TÂRÂITÚRĂ s. ţârâit, zbârnâit. (târâitură soneriei.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • ţârâit — ŢÂRÂÍT1 adv. (În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcuşului, fără rezonanţă; tremurat. – Din ţârâi2. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98  ŢÂRÂÍT2, ţârâituri, s.n. Faptul de a ţârâi2; (concr.) sunetul,… …   Dicționar Român

  • ţârcâitură — ŢÂRCÂITÚRĂ s.f. v. ţârâitură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ţârcâitúră, ţârcâitúri, s.f. (reg.) 1. strop, picătură. 2. afacere mică neînsemnată. Trimis de blaurb, 21.03.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”