ţintitor

ŢINTITÓR, -OÁRE, ţintitori, -oare, adj. 1. Care ţinteşte (cu o armă). 2. fig. Care năzuieşte, care are ca ţel să..., care aspiră la... – Ţinti + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX '98



ţintitór adj. m., pl. ţintitóri; f. sg. şi pl. ţintitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic