- ţintirim
- ŢINTIRÍM, ţintirimuri, s.n. (reg.) Cimitir. [pl. şi: ţintirime. – var.: ţinterím, cintirím s.n.] – Din magh. cinterem.Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX '98ŢINTIRÍM s. v. cimitir.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeţintirím s. n., pl. ţintirímuri/ţintirímeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŢINTIRÍM ţintirimuri n. reg. v. CIMITIR. /<ung. cinteremTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXţintirím (-muri), s.n. – Cimitir. – var. ţinterim. lat. coementerium, cf. cimitir, prin intermediul mag. cinterem (Densusianu, rom., XXXIII, 287; Gáldi, Dict., 97; cf. Miklosich, Fremdw., 81).Trimis de blaurb, 14.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.