- ţidulă
- ŢIDÚLĂ, ţidule, s.f. (pop. şi fam.) Bucată (mică) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă (şi servind ca permis, ca dovadă, ca chitanţă etc.); bilet. – Din ucr. cidula, pol. cedula.Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX '98ŢIDÚLĂ s. v. bilet.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeţidúlă s. f., g.-d. art. ţidúlei; pl. ţidúleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŢIDÚL//Ă ţidulăe f. pop. Comunicare scurtă, scrisă pe o bucată de hârtie. /<ucr. ţidula, pol. cedulaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXţidúlă (-le), s.f. – Bilet. pol. cedula sau mag. cédula (Tiktin; Gáldi, Dict., 166).Trimis de blaurb, 09.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.