- ţelină
- ŢÉLINĂ1, ţeline, s.f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos şi cărnos, cultivată ca plantă culinară (Apium graveolens). – Din ngr. sélinon.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ŢÉLINĂ2, ţelini, s.f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulţi ani nelucrat; pârloagă. 2. Păşune, fâneaţă (naturală sau semănată). – Din bg., scr. celina.Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX '98ŢÉLINĂ s. (bot.; Apium graveolens) (reg.) seler, (Transilv. şi Ban.) ţeler, (înv.) achiu.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeŢÉLINĂ s. v. paragină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeţélină (plantă) s. f., g.-d. art. ţélinei; pl. ţélineTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficţélină (pământ nelucrat, păşune) s. f., g.-d. art. ţélinii; pl. ţéliniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŢÉLIN//Ă1 ţelinăe f. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru rădăcina şi frunzele ei cu aromă specifică, folosite drept condiment şi în scopuri medicinale. [G.-D. ţelinei] /<sl. seline, bulg. ţelinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŢÉLIN//Ă2 ţelinăi f. Suprafaţă de pământ special necultivat un timp îndelungat; pârloagă. A valorifica ţelinăa. ♢ A răsturna ţelinăa a desţelini. [G.-D. ţelinii] /<bulg., ţelina, sb. cjelinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXţélină (-ni), s.f. – Pîrloagă, ogor necultivat. – var. ţălină. sl. celi(z)na (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Conev 41), cf. bg., slov. celina, sb. cjelina. – Der. ţelinos, adj. (deşert, sălbatic).Trimis de blaurb, 04.03.2009. Sursa: DERţélină (-ne), s.f. – Plantă rădăcinoasă (Apium graveolens). – var. înv. selina. Mr. selin. Mgr. σέλινον (Tiktin; cf. Vasmer, gr., 130), prin intermediul sl. selina; alterarea consonantismului se datorează poate falsei analogii cu următorul cuvînt. Este dubletul lui ţeler, din sb. seler ‹ germ. Sellerie, cf. săs. Zäller.Trimis de blaurb, 04.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.