şătruţă

ŞĂTRÚŢĂ, şătruţe, s.f. Diminutiv al lui şatră. [var.: şetrúţă s.f.] – Şatră + suf. -uţă.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



şătrúţă s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. şătrúţei; pl. şătrúţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



şătrúţă, şătrúţe, s.f. (reg.) 1. cort mic al negustorilor ambulanţi; şatră mică. 2. adăpost mic pentru vite sau unelte; şopron mic, şandrama.

Trimis de blaurb, 05.02.2007. Sursa: DAR