- şură
- ŞÚRĂ1, şure, s.f. Construcţie anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele şi se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [pl. şi: şuri] – Din germ. dial. Schur.Trimis de LauraGellner, 04.05.2004. Sursa: DEX '98ŞÚRĂ2 s.f. v. şiră.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ŞÚRĂ s. şopron, (pop.) şopru (reg.) saivan, (Transilv.) colnă, (prin Transilv., Maram. şi Mold.) ştalău. (şură pentru nutreţ.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeşúră s. f., g.-d. art. şúrii; pl. şuri/şúreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞÚr//Ă şurăi f. Construcţie într-o gospodărie ţărănească care serveşte pentru depozitarea nutreţului, a cerealelor etc. ♢ A căsca o gură cât o şură a deschide larg gura. A avea o gură cât o şură a) a avea gură mare; b) a vorbi mult şi zgomotos; a fi guraliv. [G.-D. şurii; pl. şi şure] /<germ. Schur, săş. SchyrenTrimis de siveco, 27.05.2008. Sursa: NODEXşúră (-ri), s.f. – 1. Grînar, hambar. – 2. Adăpost, refugiu. germ. Scheuer, prin intermediul rut. šura (Diez, Gramm., I, 129; Tiktin; Bogrea, Dacor., IV, 849), săs. Schyren (Mîndrescu 92; Borcea 214), mag. csúr (Cihac, II, 529; Gáldi. Dict., 196).Trimis de blaurb, 23.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.