şugubinar

ŞUGUBINÁR, şugubinari, s.m. (În vechea organizare administrativă a ţărilor române) Persoană care cerceta şi judeca faptele de omucidere, tâlhărie sau adulter şi încasa de la vinovaţi amenzile la care aceştia erau supuşi. – Şugubină + suf. -ar.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



şugubinár s. m., pl. şugubinári

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic