- şucăr
- ŞÚCĂR s.n., s.m. v. şucar.Trimis de cata, 30.05.2008. Sursa: DEX '98şúcăr s.n. – (arg.) Scandal, ceartă, intrigă. – var. şuhăr. germ. Schacher "comerţ cu vechituri, pungăşie"; rezultatul a › u indică o intervenţie a limbii idiş (Iordan, Stilistica limbii romîne, Bucureşti 1944, 373). Pentru rezultatul ch › c, cf. dubletul şahăr-mahăr (var. ciacăr-macăr), în expresia a umbla cu şahăr-mahăr "a înşela" din germ. schachern "a face trafic" şi machen "a face", cf. pol. szachermacher (Tiktin; Iordan, ZRPh., LIV, 370; Iordan, BF, IV, 197). Der. din ţig. šuklar- "a înăcri" (Vasiliu, GS, VII, 126; Juilland 174-6) pare mai puţin probabilă. Der. şucări, vb. (a observa, a remarca; a vorbi, a discuta; a înfrumuseţa; a prospera; a face spic; a se îmbogăţi; a face tărăboi; a fura, a se descurca), se foloseşte de obicei numai ca arg. ca verb paspartu, datorită desigur sensului său primitiv de "a face trafic", cf. fr. trafiquer "a face" şi s-a contaminat parţial cu şucar "drăguţ"; şufări, vb. (a fura).Trimis de blaurb, 05.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.