- ştănţuire
- ŞTĂNŢUÍRE, ştănţuiri, s.f. Ştanţare. – v. ştănţui.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ştănţuíre s. f., g.-d. art. ştănţuírii; pl. ştănţuíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
ştănţuire
Look at other dictionaries:
ştanţare — ŞTANŢÁRE, ştanţări, s.f. Acţiunea de a ştanţa şi rezultatul ei; ştănţuire. [var.: stanţáre s.f.] – v. ştanţa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ştanţáre s. f., g. d. art. ştanţării; pl. ştanţări … Dicționar Român
