briptă

BRÍPTĂ, bripte, s.f. (reg.) Cuţit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ♦ expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din scr. britva, ucr. brytva.

Trimis de valeriu, 01.09.2008. Sursa: DEX '98



bríptă s. f, g.-d. art. bríptei; pl. brípte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



bríptă (brípte), s.f. – Cuţit. sb. britva (în Olt. şi Banat) sau rut. brytva (în Bucov.). Cuvînt puţin obişnuit.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER