ştolui

ştolui
ŞTOLUÍ, ştoluiesc, vb. IV. tranz. A supune o piele operaţiei de ştoluire. – Din germ. dial. stollen.
Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX '98

ştoluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştoluiésc, imperf. 3 sg. ştoluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ştoluiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ŞTOLU//Í ştoluiiésc tranz. (piei tăbăcite) A supune operaţiei de stoluire. /cf. germ. Stoll-en
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • stolă — STÓLĂ, stole, s.f. 1. Rochie largă şi lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra şoldurilor, purtată de matroanele romane. 2. Un fel de orar1 pe care îl poartă preoţii catolici în timpul… …   Dicționar Român

  • ştoluire — ŞTOLUÍRE, ştoluiri, s.f. Operaţie aplicată pieilor fine, care constă în efectuarea mai multor întinderi în diferite direcţii şi care dă pieilor moliciune şi supleţe. – v. ştolui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ştoluíre s. f …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”