- stolă
- STÓLĂ, stole, s.f. 1. Rochie largă şi lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra şoldurilor, purtată de matroanele romane. 2. Un fel de orar1 pe care îl poartă preoţii catolici în timpul slujbei religioase. – Din it., fr., lat. stola.Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX '98stólă s. f., g.-d. art. stólei; pl. stóleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTÓL//Ă stolăe f. 1) Rochie largă şi lungă până la pământ, încinsă cu două cordoane, purtată de matroanele romane. 2) Fâşie lungă şi îngustă, ornamentată, purtată pe după gât de preoţii catolici în timpul slujbei. /<lat. stolaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstólă, stóle, s.f. (înv.) strat.Trimis de blaurb, 17.01.2007. Sursa: DARSTÓLĂ s.f. 1. Rochie largă, căzând în falduri şi încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. Ornament de forma unei fâşii lungi, purtat pe după gât de preoţii catolici la slujbă. [< it., fr., lat. stola].Trimis de LauraGellner, 14.05.2007. Sursa: DNSTÓLĂ1 s. f. 1. rochie largă, căzând în falduri şi încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. ornament de forma unei fâşii lungi, purtat pe după gât de preoţii catolici la slujbă. (< it., fr., lat. stola)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN-STÓLĂ2 elem. "dilataţie, alungire". (< fr. -stole, cf. gr. stellein, a echipa)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNstólă (-le), s.f. – 1. Un anumit fel de rochie purtată de matroanele romane. – 2. Un veşmînt preoţesc. it. stola, din gr. στολή "podoabă". De la aceeaşi rădăcină provin stolisi (var. stolui, stoli), vb. (a orna, a împodobi), din ngr. στολίζω (Gáldi 257) şi stolui, vb. (a înmuia pielea cu mijloace mecanice).Trimis de blaurb, 26.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.