- ştiucă
- ŞTIÚCĂ, ştiuci, s.f. Peşte răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare înarmată cu mulţi dinţi şi cu botul turtit ca ciocul de raţă; mârliţă (Esox lucius). ♢ Compus: ştiucă-de-mare = peşte de 50-80 cm, cu corpul asemănător cu al şarpelui, cu spinarea verzuie şi pântecele alb, cu gura în forma unui cioc lung (Belone belone). – Din bg., scr. štuka.Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX '98ŞTIÚCĂ s. (iht.) 1. (Esox lucius) (pop.) lupul-bălţii, (reg.) mârliţă. 2. ştiucă-de-mare (Belone belone euxini) = zărgan, (reg.) ţipar-de-mare.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeştiúcă s. f., g.-d. art. ştiúcii; pl. ştiuciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞTIÚ//CĂ ştiucăci f. Peşte dulcicol răpitor, de talie medie, cu corp prelung, cu botul asemănător unui cioc de raţă şi cu gură largă. ♢ ştiucă-de-mare peşte marin de talie medie, cu botul în forma unui cioc de barză, având corp cilindric de culoare verzuie pe spate şi albă pe burta; zărgan. [G.-D. ştiucii] /<bulg., sb. štukaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXştiúcă, ştiúci, s.f. (pop.) avion german de bombardament, folosit în al doilea război mondial.Trimis de blaurb, 23.02.2007. Sursa: DARştiúcă (-ci), s.f. – 1. Peşte răpitor (Esox lucius). – 2. (arg.) Pantof. sl., cf. bg., rus. štuka (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 394).Trimis de blaurb, 25.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.