- ştemuitoare
- ştemuitoáre s. f. (sil. -mu-i-), g.-d. art. ştemuitoárei; pl. ştemuitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
ştemuitor — ŞTEMUITÓR, OÁRE, ştemuitori, oare, subst. 1. s.n. Sculă în formă de daltă boantă cu care se efectuează ştemuirea. 2. s.m. şi f. Muncitor care ştemuieşte. [pr.: mu i ] – Ştemui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român