- ştecăl
- ştécăl, ştécăle, s.n. (reg.) 1. toc la încălţăminte. 2. (s.f.; în forma: şteclă) unealtă de fier pe care se bate cu ciocanul osia căruţei pentru a o rotunji. 3. (s.f.; în forma: ştiocală) cataligă.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.