bricui

bricuí vb., ind. prez. 1 sg. şi pl. bricuiésc, 3 sg. bricuiéşte

Trimis de siveco, 11.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



BRICUÍ vb. IV. tr. A curăţa puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [cf. fr. briquer].

Trimis de LauraGellner, 11.12.2008. Sursa: DN