ştampilat

ştampilat
ŞTAMPILÁT, Ă, ştampilaţi, -te, adj. Care poartă o ştampilă (2). – v. ştampila.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŞTAMPILÁT adj. pecetluit, (livr.) obliterat, (înv. şi reg.) ştempluit. (Document, act ştampilat.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • ştempluit — ŞTEMPLUÍT, Ă, ştempluiţi, te, adj. (reg.) Pecetluit, ştampilat. – v. ştemplui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞTEMPLUÍT adj. v. pecetluit, ştampilat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ştempluít, ştempluítă,… …   Dicționar Român

  • caşet — caşét (carnet, plic) s. n., pl. caşéte/caşéturi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CAŞÉT s.n. 1. (Franţuzism) Carnet în care se înseamnă fiecare lecţie pe care o ţine un profesor. ♦ Plată făcută după numărul de lecţii… …   Dicționar Român

  • neştampilat — NEŞTAMPILÁT, Ă, neştampilaţi, te, adj. (Despre mărci poştale) Care nu este ştampilat; neobliterat. – Ne + ştampilat. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  neştampilát adj. m., pl. neştampiláţi; f. sg. nestampilátă, pl. nestampiláte …   Dicționar Român

  • obliterat — OBLITERÁT, Ă, obliterate, adj. 1. (Despre mărci poştale) Ştampilat. 2. (med.) Astupat, închis, obstruat. – v. oblitera. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OBLITERÁT adj. v. pecetluit, ştampilat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • pecetluit — PECETLUÍT1, s.n. Pecetluire. – v. pecetlui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PECETLUÍT2, Ă, pecetluiţi, te, adj. 1. Care a fost sigilat, pe care s a aplicat o pecete (1); p. ext. ştampilat; închis, zăvorât. ♦ (pop.) Astupat ermetic… …   Dicționar Român

  • cerneală — CERNEÁLĂ1 s.f. (pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. – Cerni + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CERNEÁLĂ2, cerneluri, s.f. 1. Substanţă lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conţine uleiuri sicative, uleiuri… …   Dicționar Român

  • ştempel — ŞTÉMPEL, ştempele, s.n. 1. (tipogr.) Vârf de oţel gravat cu care turnătorul de litere bate matriţa în aramă. 2. (reg.) Pecete, ştampilă. – Din germ. Stempel. Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  ŞTÉMPEL s. v. marcă, patriţă, pecete …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”