- şpronţui
- şpronţuí, şpronţuiésc, vb. IV (reg.; despre buşteni) a rotunji cu toporul la capete; a şpronţa.Trimis de blaurb, 20.02.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
şpraiţui — ŞPRAIŢUÍ, şpraiţuiesc, vb. IV. tranz. A sprijini temporar cu şpraiţuri malurile unei săpături sau porţiuni dintr o construcţie. – Din germ. spreizen. Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 şpraiţuí vb. (sil. şprai ), ind. prez. 1 sg … Dicționar Român