bric

BRIC¹, bricuri, s.n. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate şi bompres, uneori şi cu motor, folosită în trecut în scopuri militare. – Din fr. brick.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



BRIC² adj. invar., s.n. (Franţuzism) 1. adj. invar. Cărămiziu. 2. s.n. Culoare cărămizie. – Din fr. brique.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



BRIC adj. invar. v. cărămiziu, roşcat, roşiatic.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



bric (culoare) adj. invar., s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



bric (navă) s. n., pl. brícuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BRIC bricuri n. înv. Corabie (militară sau comercială), prevăzută cu două catarge, cu pânze pătrate şi, uneori, cu motor. /<fr. brick

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BRIC s.n. Corabie cu două catarge, echipată cu pânze pătrate şi uneori cu motor. ♢ Bric-goeletă = bric al cărui arbore trinchet poartă vele pătrate, iar celălalt arbore vele aurice. [pl. -curi. / < fr. brick, cf. engl. brig].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



BRIC¹ s. n. velier cu două catarge şi bompres, folosit în trecut ca navă de luptă, iar astăzi ca navă-şcoală. (< fr. brick)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



BRIC² adj. inv., s. n. cărămiziu. (< fr. brique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN