- brianţă
- BRIÁNŢĂ s.f. (Franţuzism) Strălucire. [pr.: bri-an-] – Din fr. brillance.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98briánţă s. f. (sil. bri-an-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBRIÁNŢĂ s. f. 1. strălucire. 2. (fig.) splendoare, măreţie, pompă. (< fr. brillance)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.