- şotie
- ŞÓTIE, şótii, s.f. 1. Poznă, năzbâtie, farsă, ghiduşie; boroboaţă, bazaconie. 2. Şiretlic, vicleşug. – cf. ucr. š u t k a.Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX '98ŞÓTIE s. v. poznă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeŞÓTIE s. v. farsă, festă, ghiduşie, glumă, păcăleală, păcălitură, poznă, ştrengă-rie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşótie s. f. (sil. -ti-e), art. şótia (sil. -ti-a), g.-d. art. şótiei; pl. şótii, art. şótiile (sil. -ti-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞÓti//e şotiei f. 1) Faptă sau vorbă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboaţă; năzbatie; drăcie; poznă; bazaconie. 2) Procedeu şiret; manevră iscusită prin care se maschează realitatea; şiretlic; truc; tertip; stratagemă. [art. şotia, G.-D. şotiei; Sil. -ti-e] /cf. ucr. šutkaTrimis de siveco, 24.09.2007. Sursa: NODEXşótie (-ii), s.f. – Poznă, farsă, ghiduşie. – var. Mold. şoată. Origine incertă. Pornind de la şoată, se poate presupune că este o deformaţie a lui şoadă "glumă", de la şod. Der. din sl. šŭtŭ "glumeţ", šutiti "a spune glume" (Tiktin) nu satisface fonetic; cea care se bazează pe sotea "numele diavolului" (Bogrea, Dacor., IV, 848) pare mai puţin dubioasă.Trimis de blaurb, 06.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.