- şorţ
- ŞORŢ, şorţuri, s.n. 1. Obiect de îmbrăcăminte pe care îl poartă dinainte, peste haine, femeile, muncitorii etc. în timpul lucrului, pentru a-şi proteja îmbrăcămintea. 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) care face parte din uniforma şcolarilor şi care se poartă peste haine. 3. (În portul popular femeiesc) Ţesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, de obicei împodobită cu broderii, care se poartă peste fustă. – Din germ. Schurz.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98ŞORŢ s. 1. (reg.) şolorof, şvartug. (şorţul bruta-rului.) 2. (Mold.) pestelcă. (şorţ din portul popular feminin.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeşorţ s. n., pl. şórţuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞORŢ şorţuri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte care se poartă dinainte, peste haine, pentru a le proteja în timpul lucrului. 2) (în portul popular femeiesc) Piesă dintr-o ţesătură dreptunghiulară, de obicei împodobită cu broderii şi purtată peste fustă. /<germ. SchurzTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXşorţ, şorţuri, s.n. (reg.) 1. reputaţie proastă. 2. (în loc vb.) a face şorţ = a defăima, a vorbi de rău.Trimis de blaurb, 15.02.2007. Sursa: DARşorţ (-ţuri), s.n. – Îmbrăcăminte de protecţie care se poartă dinainte. – var. Munt., Trans. şurţ. germ. Schurze (Diez, Gramm., I, 129; Mîndrescu, 93; Cihac, II, 392; Borcea 214), prin intermediul pol. szorc, ceh. šorc, mag. surc.Trimis de blaurb, 05.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.