- breton
- BRETÓN1, bretoane, s.n. Păr lăsat pe frunte şi retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98BRETÓN2, -Ă, bretoni, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a peninsulei Bretagne (Franţa), descendentă a vechilor celţi. 2. adj. Care aparţine bretonilor2 (1), privitor la bretoni2. 3. s.f. Limbă celtică vorbită de bretoni2 (1). – Din fr. breton.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98bretón (persoană) s. m., adj. m., pl. bretóni; f. sg. bretónă, g.-d. art. bretónei; pl. bretóneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbretón (păr lăsat pe frunte) s. n., pl. bretoáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBRET//ÓN1 bretonoáne n. Păr lăsat pe frunte şi retezat scurt în linie dreaptă. /<fr. bretonneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBRETÓN2 bretonă (bretoni, bretone) Care aparţine Bretaniei (Franţa) sau populaţiei ei; din Bretania. /<fr. bretonTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBRETÓN3 bretonă, bretoni, bretone m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Bretaniei (Franţa) sau este originară din Bretania. /<fr. bretonTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBRETÓN s.n. Păr lăsat pe frunte şi tăiat drept. [< fr. breton].Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DNBRETÓN1 s. n. păr lăsat pe frunte şi tăiat drept. (< fr. /à la/ breton)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNBRETÓN2, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bretagne (Franţa). ♢ (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni. (< fr. breton)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.