- şoiman
- ŞOIMÁN, -Ă, şoimani, -e, s.m., s.f. pl., adj. 1. s.m. (ornit.) Şoim (1). 2. s.m. Persoană curajoasă, vitează, mândră, semeaţă; şoim (2). 3. s.m. (pop.) Cal sprinten, aprig; şoim (3). 4. s.f. pl. art. (mitol. pop.) Iele. 5. adj. (pop.) Straşnic, minunat, extraordinar. – Şoim + suf. -an.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98şoimán s. m., adj. m., pl. şoimáni; f. sg. şoimánă, pl. şoimáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞOIMÁN şoimani m. v. ŞOIM. /şoim + suf. şoimananTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXşoimán2, şoimánă, şoimani, şoimáne, adj. (pop.) 1. extraordinar, minunat, straşnic. 2. (fig.) viteaz, curajos. 3. (substantivat, f.; reg.) pocitură. 4. (substantivat, f. art.; reg. şi fig.) ştiucă. 5. (substantivat, f. art.; reg.) ploaie.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.