şiţă

ŞÍŢĂ, şiţe, s.f. Bucată subţire de lemn asemănătoare cu şindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptuşirea şi acoperirea caselor ţărăneşti, a cabanelor etc.; p. ext. şindrilă. – Din scr. štica.

Trimis de LauraGellner, 30.04.2004. Sursa: DEX '98



ŞÍŢĂ s. (Mold., Bucov. şi Maram.) draniţă. (Casă acoperită cu şiţă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



şíţă s. f., g.-d. art. şíţei; pl. şíţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ŞÍŢ//Ă şiţăe f. Bucată de lemn, asemănătoare cu şindrila, folosită pentru acoperitul caselor ţărăneşti. /<sb. štica, bulg. štiţa

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



şíţă¹, şíţe, s.f. (reg.) 1. şindrilă lungă (scândură de brad sau de fag îngustă şi subţire). 2. (în forma: şisă) fuscel (la războiul de ţesut), vergea, joardă. 3. (în forma: şisă) tindeche (la războiul de ţesut).

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR



şíţă², s.f. (reg.) numele unei plante asemănătoare cu rogozul.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR



şíţă (-ţe), s.f. – Un fel de şindrilă folosită la acoperitul caselor. – var. Trans. şisă. sb., cr. štica (Cihac, II, 389; Conev 85). – Der. şiţui, vb. (a acoperi cu şiţă); şiţar, s.m. (Trans., şindrilar).

Trimis de blaurb, 22.12.2008. Sursa: DER