şişcă

ŞÍŞCĂ s.f. (reg.) Tocătură de paie sau de coceni folosită pentru hrana vitelor. – Din ucr. sička.

Trimis de LauraGellner, 08.10.2008. Sursa: DEX '98



ŞÍŞCĂ s. v. babă, tocător, vrăjitoare.

Trimis de siveco, 08.10.2008. Sursa: Sinonime



şíşcă s. f., g.-d. art. şíştii

Trimis de siveco, 08.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



ŞÍŞCĂ şişti f. reg. Nutreţ constând din paie sau coceni mărunţiţi. /<ucr. siţka, ung. szecska

Trimis de siveco, 08.10.2008. Sursa: NODEX



şíşcă³ s.f. (reg.) nume dat mai multor plante: trestie (de baltă, de câmp), papură, iarbă rea.

Trimis de blaurb, 08.10.2008. Sursa: DAR



şíşcă⁴ s.f. (reg.) păr lăsat pe frunte (la oameni şi animale).

Trimis de blaurb, 08.10.2008. Sursa: DAR



ŞÍŞCĂ², şişte, s.f. (reg.) Vrăjitoare. – Comp. sb. šiška "hârcă".

Trimis de gall, 08.10.2008. Sursa: DLRM



şíşcă (-ci), s.f. – (Trans.) Vrăjitoare. sb. šiška, din sb. šuškati "a bombăni" (Cihac, II, 389; Tiktin). – Der. şişcoi, s.m. (Trans., vrăjitor); şişcărie, s.f. (Trans., vrăjitorie); şişcav, adj. (Trans., Olt., sîsîit); şişcăvi, vb. (a sîsîi). Şiştav, adj. (atrofiat, ofilit), der. şiştăvi, vb. refl. (a se atrofia; a se strînge, a se reduce) ar putea fi acelaşi cuvînt, deşi semantic nu este clar (după Scriban, din bg. šiškav "corpolent", spunîndu-se la început, despre grîul cu paie multe şi spic sărac); cf. sitav, adj. (micşorat, împuţinat), în Delavrancea, scriitor uneori destul de incorect; sitivi, vb. (a striga în gura mare), pe care Cihac, II, 345, îl lega de sl. sipnąti "a răguşi".

Trimis de blaurb, 21.12.2008. Sursa: DER