- şină
- ŞÍNĂ, şine, s.f. 1. Fiecare dintre barele de oţel laminate după un anumit profil şi folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roţi (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalaţie tehnică. ♦ p. ext. Cale ferată. 2. Cerc de oţel care se montează pe roţile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzură. ♦ Bandă de metal care se fixează pe unele obiecte de lemn (uşi, lăzi, butoaie etc.) pentru a le mări rezistenţa la uzură. – Din pol. szyna, germ. Schiene.Trimis de LauraGellner, 29.04.2004. Sursa: DEX '98ŞÍNĂ s. 1. (reg.) raf, şing, şteangără. (şină la unele căi de rulare.) 2. cerc, (reg.) şing, (Transilv., Ban. şi Mold.) raf. (şină la roata unei căruţe.) 3. (reg.) şparing. (Sanie cu şină.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeŞÍNĂ s. v. bară, cale ferată, drum-de-fier, lingou, linie ferată.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşínă s. f., g.-d. art. şínei; pl. şíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞÍN//Ă şinăe f. 1 ) Fiecare din cele două bare de oţel fixate pe traverse şi folosite drept cale de rulare pentru un vehicul (tren, tramvai, etc.). şină cu şanţ. 2) Tijă pentru ghidarea unor piese mobile într-un sistem tehnic. 3) Cerc de oţel îmbrăcat pe roţile de lemn ale unui vehicul pentru a le proteja. şină de căruţă. 4) Bandă metalică cu care se încinge pe la margini un obiect (ladă, uşă etc.) pentru a-i mări rezistenţa. [G.-D. şinei] /<germ. SchieneTrimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: NODEXşínă (-ne), s.f. – Linie, cale de fier, cerc, obadă. – germ. Schiene, prin intermediul pol. szyna (Cihac, II, 388; Borcea 207). sec. XVII. – Der. şinar, s.m. (cui de fier cu care se fixează şinele); şinui, vb. (a pune cercuri, şine); şineu, s.n. (Trans. de N, băţ cu care se strînge o sfoară sau un lanţ sau un fier-balot).Trimis de blaurb, 17.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.