şes

ŞES, ŞEÁSĂ, (1) şese, adj., (2, 3) şesuri, s.n. 1. adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. s.n. Întindere vastă de pământ, fără diferenţe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafaţă plană de pământ situată într-o depresiune. 3. s.n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă şi osul şoldului. – lat. sessus.

Trimis de LauraGellner, 28.04.2004. Sursa: DEX '98



ŞES s. v. platou, podiş.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ŞES s., adj. 1. s. v. câmpie. 2. adj. v. drept. 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou şes.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



şes adj. n., f. şásă; pl. n. şi f. şése

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



şes n., pl. şésuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ŞES¹ şesuri n. Întindere mare şi netedă de pământ, situată la o altitudine mică; câmpie. /<lat. sessus, şesa, şesum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



Şes² şeásă (şeşi, şése) rar (despre forme de relief) Care este întins şi neted; plat. Câmp şes. /<lat. sessus, şesa, şesum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



şes (-eásă), adj. – Plan, neted. – var. şeţ. lat. sĕssus (Puşcariu 1586; REW 7882), cf. alb. šeš (după REW rom. ar proveni din alb., opinie nefondată); cf. şi şedea. – Der. şeş, s.n. (cîmpie); şest, s.n. (parte netedă a unui obiect; Banat, şes), a cărui explicaţie pare dificilă (după Candrea, dintr-un lat. *sĕssĭtum); şestină (var. şeştină), s.f. (Olt., Trans., şes, cîmpie).

Trimis de blaurb, 06.12.2008. Sursa: DER