şeruitor

ŞERUITÓR, şeruitoare, s.n. Cuţit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. [pr.: -ru-i-] – Şerui + suf. -tor.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



şeruitór (persoană) s. m. (sil. -ru-i-), pl. şeruitóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



şeruitór (instrument) s. n. (sil. -ru-i-), pl. şeruitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ŞERUIT//ÓR şeruitoroáre n. Cuţit folosit la ră-zuirea resturilor de carne de pe pielea jupuită. [Sil. -ru-i-] /a şerui + suf. şeruitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX