şchiop

ŞCHIOP, -OÁPĂ, şchiopi, -oape, adj., s.f. 1. adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decât celălalt (sau celelalte), căruia îi lipseşte un picior; care şchiopătează când merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ p. anal. (Despre obiecte) Care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ fig. (Despre versuri) Cu unităţile metrice incomplete; cu imperfecţiuni de ritm sau rimă; nereuşit, slab. 2. s.f. Măsură populară de lungime, egală cu distanţa de vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt îndepărtate la maximum unul de altul. ♢ expr. De o (sau cât o) şchioapă = mult mai mic (sau mult mai mare) decât normal. – Din lat. *excloppus.

Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98



CALEA-ŞCHIÓPILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui.

Trimis de siveco, 01.09.2005. Sursa: Sinonime



ŞCHIOP adj. v. şontâcăit.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ŞCHIOP s. v. pietin.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



şchiop adj. m., s. m., pl. şchiopi; f. sg. şchioápă, pl. şchioápe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ŞCH//IoP şchiopioápă (şchiopiopi, şchiopioápe) 1) şi substantival (despre fiinţe) Care merge şchiopătând; infirm de un picior; cotonog; şontorog. Cal şchiop. 2) (despre obiecte cu picioare) Care nu se sprijină uniform pe toate picioarele; lipsit de echilibru. 3) fig. (despre versuri) Care are ritm sau rimă defectuoasă. /<lat. excloppus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



şchiop (-oápă), adj. – Olog, cotonog, cu un picior mai scurt, şontorog. – Mr., megl. şcl’op, istr. şliop. lat. cloppus (Puşcariu 1550; REW 1997; Tiktin), cf. v. fr., prov. clop. rom. presupune *scloppus, cf. alb. škjep (Philippide, II, 643), fr. écloper; s- s-ar putea explica prin lat. ex-, sau poate printr-o comtaminare cu lat. stloppus "zgomot", cf. v. it. schioppo "plescăit, trosnet", care s-ar fi zis pentru zgomotul ritmic al mersului, cf. cat. esclop "copită". Uz general (ALR, I, 71). Der. şchiopa, vb, (a merge, a rămîne şchiop; a ciomăgi), cuvînt de uz general (ALR, I, 95), pe care Tiktin şi Candrea îl derivă din lat. exclǒppāre; şchioapă, s.f. (palmă), numită aşa, căci măsurînd ceva cu degetul mare şi arătătorul deschis, repetarea mişcării seamănă cu o şchiopătare); şchiopăta, vb. (a umbla şontîc; a proceda greşit), probabil prin intermediul unei der. expresive din lat. exclǒppitāre, după Puşcariu 1549 şi Candrea; din *cloppicāre, cu schimbul de suf., după Tiktin şi REW 1996); şchiopă(tă)tură, s.f. (şchiopătare); şchiopesc, adj. (de şchiop); şchiopeşte, adv. (ca şchiopii); şchiopî(r)c, interj. (imită şchiopătatul); şchiopîrlan, s.m. (şchiop), cu un suf. expresiv, cf. ţopîrlă, ciocîrlă.

Trimis de blaurb, 21.11.2008. Sursa: DER