şchiau

şchiáu (-şchéi), s.m. – Bulgăr. – Mr. şcl’au. lat. sclavus (Puşcariu 1457; REW 8003a; Skok, Mélanges Ant. Thomas, p. 1927, p. 413-6), din mgr. σϰλαβῆνος ‹ sl. slovĕninŭ, cf. it. schiavo (calabr. schiau), prov., cat. esclau, fr. esclave, sp. esclavo, port. escravo. sec. XVII, înv. – Der. şchienesc, adj. (slav), înv. – Este dubletul lui sclav, s.m., din fr. esclave, der. sclavie, s.f. (robie); sclaviza, vb. (a robi). Se ştie că numele etnic (în mgr. din sec. VI) a căpătat un sens social, într-o perioadă nedeterminată, care pare a fi sec. X (cf. Verlinden, L’origine de sclavus "esclave", Arch. lat. med. Aevi, XVII, 97-128).

Trimis de blaurb, 19.11.2008. Sursa: DER