branciog

branciog
BRANCIÓG, brancioguri, s.n. (reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – et. nec.
Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98

brancióg s. n., pl. brancióguri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”