branciog

BRANCIÓG, brancioguri, s.n. (reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – et. nec.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



brancióg s. n., pl. brancióguri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic